BROLO & POLITICA – La “forza” popolare del dialetto fa sentire la sua voce
Dal Palazzo

BROLO & POLITICA – La “forza” popolare del dialetto fa sentire la sua voce

pippo_natoli_1
Dopo la poesia lasciata al monumento di Peppino Impastato, tutta in siciliano, ora arriva quella del libiru pinsaturi, Pippo Natoli, ad accendere e colorire, qualora ve ne fosse di bisogno, la scena politica locale in vista dell’appuntamento elettorale e scossa dagli ultimi avvenimenti giudiziario-amministrativi.

Il clima a Brolo è in fibrillazione. Gli incontri spaziano dalla segreterie ufficiali di movimenti a quelle dei politici fino ad arrivare ai cantinati.

Qui, ancora versione “carbonari”, nuove aggregazioni, con volti inediti, in maniera trasversalmente organica, provano a organizzarsi, mentre la rivoluzione renziana ed il ruolo di Faraone potrebbe regalare grandi scossoni anche a Brolo.

Ma vediamo cosa ha scritto nella sua “Docu-poesia” l’ingegnere Natoli.


 

QUANNU U CUNVENTU E’ POVIRU E I MONACHI SUNU RICCHI

 

Nu ranni priuri, parrinu spugghiatu, birbanti, culutu e furtunatu, tantu furriò, puru i Roma passò, finu a quannu u cunventu bonu truvò.

U cunventu era riccu, u populu travagghiava e mentri u “vecchiu priuri” aveva a testa a capitali ppì fari u cardinali, i monachi, tanti, si ‘ccuntintavanu ri priari.

Pu “novu priuri”, ch’ aveva patutu a fammi, quannu rrivò fu festa ranni!

Canciò li liggi, livò a quaresima e fu carnivali e giovedì rassu o spissu.

Camperi e patruna, iaddi e titini, tappitti e stuppina  pinsanu “ e jo chi sugnu fissa???”

E allura maccarruna, bivanni e cosi frischi ppi fideli parrucchiani chi, ricanuscenti, ‘llungavanu i mani.

Pasta nto furnu, pisciu stoccu a ghiotta, pisci spata e pinni di baccalaru  ammoghiu e friscu puru pi li monachi avvintizi chi si scialavanu cu tutti stì primizi.

Novu cunventu o passu du malu pirtusu!

U parrinu spugghiatu santificò Manicula Sarbaggia chì fici miraculi a manu dritta e a manu manca.

O centru du paisi, arretu a gghiesa, o postu ra casa pi li poviri vecchi brisciu un gran palazzu pi li ricchi!

Ma mentru u populu satariava appressu o zù carnivali, monachi picciotti e priuri nuvizi cu pompi, telefuni, palluna e munnizzi facevanu ranni spirtizzi.

Supra un tappitu virdi, longu e novu novu, u sacrestano, sempri ca libretta a manu, faceva cunti a mettiri e livari pensannu di putirsila satari.

Pi sti mutivi u cunventu divinni poviru e i frati ricchi e commu rissi u pueta “ntro culu o brulitanu babbiuni” chi  s’accuntintò di festi e festini nto straduni!

E monachi i Mazzarinu ci finiu tinta…priuri e aiutanti finenu o trippaturi, spugghiati a forza e non da lu Signuri.

A Brolu  l’amu a vidiri ancora tutta picchì pi furtuna non sempre è veru chi “ccu futti futti Diu pirduna a tutti”!!!

 

Brolu tririci frivaru ru dumilaquartordici

Pippo Natoli – libiru pinsaturi

 

E scrivu appressu:

Si caccunu pi casu si sintissi tuccatu jo scrivii pinsannu “tirassi na petra cu nun avi piccatu”.

 

14 Febbraio 2014

Autore:

admin


Ti preghiamo di disattivare AdBlock o aggiungere il sito in whitelist